Când nu mai ai niciun încotro şi trebuie să mimezi inteligenţa în bucătărie,
te duci în cel mai apropiat supermarket şi cauţi raftul cu produse de unde maică-ta
nu ar cumpăra niciodata nimic. Alegi un geoid cu ţepi, păr, piele de reptilă şi
îl pipăi ca şi cum te-ai pricepe. Răspunzi la întrebările pensionarilor curajoşi
din jurul tău, explicându-le virtuţiile facebook-iste ale fructului-legumă-animal
şi treci mândru şi absent de privirile doamnei de la casa de marcat.
Aseară am luat un avocado.
Când eram eu în clasa a treia primară de pe strada Arieşului, nu m-aş fi gândit
că am sa scriu vreodată propoziţia de mai sus. Pe atunci, scriitura mea era
dominată de laitmotivul mere-pere.
Mă rog, luaţi şi domniile voastre un avocado. Cel copt e maroniu, uşor moale
la apăsare, însă nu excesiv. Îl tăiaţi pe lung în două emisfere, aruncaţi
nucleul şi scobiţi fiecare jumătate lăsând pe margini jumătate de centimetru de
miez verde.
Puneţi găoacele într-o tăviţă în aşa fel încât
să nu se răstoarne. Spargeţi
în fiecare câte un ou şi daţi la cuptor pentru 15 minute la 220 de grade C.
Miezul rămas amestecaţi-l cu o vânătă coaptă şi daţi prin blender adăugând
o ceşcuţă de ulei turnat puţin câte puţin. Tocaţi mărunt o cep’şoară mică roşie
şi amestecaţi-o şi pe ea în compoziţie. Reglaţi de sare, după gust.
Oricând aveţi nevoie de un soi de kechup şi sunteti conştienţi că sunteţi
atât de ocupaţi/puturoşi încât nu v-aţi preparat aşa ceva ca orice om gospodar,
procedaţi ca mine: puneţi într-un ibric o ceşcuţă de piure de roşii de bună
calitate, o linguriţă de pastă concentrată de roşii, două linguriţe de zahăr
brun, un căţel de usturoi zdrobit sau tocat fin, o linguriţă de piper şi o jumătate
de linguriţă de fulgi de ardei iute sau boia. Fierbeţi 5-10 minute mestecând ca
să nu se prindă.
Scoateţi din cuptor ochiurile în avocado. Puneţi piper proaspăt măcinat,
sare şi o linguriţă de kechup. Serviţi-le lângă salata de vinete cu avocado, caşcavaluri,
salamuri, măsline…
Atât vă spun, dacă nu opream să luăm avocado, aşa repede mâncam nişte
ochiuri cu salată de vinete…
Lăsând gluma la o parte de pe foc, au fost bune.
Chiar au fost..
Zău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu